CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

miercuri, 28 octombrie 2009

toamna din suflet....

Ma pierdusem printre frunzele toamnei...Rataceam printre copacii tristi cu fata udata de lacrimi si de ploile reci...Eram imbracata in hainele zdrenturoase ale indoielii si paseam desculta.Uitasem sa zambesc....uitasem sa simt.Imi duceam tacuta existenta lipsita de sens.
Si totul pana in ziua cand te-am intalnit.Atunci mi-am gasit rolul exostentei,pe tine.Cat mi-ai lipsit!...Daca ai stii!...Te-am cautat atata timp fara sa stiu ce caut.Nu stiam nici daca existi.Credeam ca sunt blestemata sa te astept tot restul vietii,sa mi te imaginez asa cum esti,ca viata mea ar fi putut fi o toamna nesfarsita,lipsita de soare si zambete...Fara tine as fi hoinarit si acum ca un suflet care nu isi gaseste linistea.Singura printre frunze si picaturi de ploaie,purtand in suflet o toamna vesnica...si pe tine, aspiratia mea cea mai inalta.
Azi am trecut din nou pe trazile inguste ale chinurilor mele.Eram nesigura si confuza...sa fie oare asta strada mea,mi-am zis la inceput?Mi se parea imposibil...Pentru prima data inflorisera pomii si pe strada mea.Venise primavara in viata mea.Era cald si soarele radia lumina si zambet.MIn a simteam ciudat,si era ceva atat de placut,care imi umplea fiinda de multumire si liniste.Parea totul perfect...tu erai singurul care lipsea din puzzle-ul vietii mele.Tocmai tu,cea mai importanta piesa.In sfarsit ai aparut.Aceeasi prezenta stranie si plina de farmec...Veneai ganditor cu fata ascunsa in gulerul pardesiului,pasind marunt si nesigur.
Ma asezam pe banca la umbra nucilor,si te asteptam.Te priveam multumita si fericita.Dar erai atat de rece si distant...Nici macar nu ai ridicat privirea din pamant.Ai trecut fara sa ma privesti macar.Am alergat in uram ta si te-ai intors privindu-ma nedumerit,cu ochi straini.Pareai revoltat si mirat de parca nu stiai cine sunt.
Azi m-am trezit dormind ghemuita pe banca pe care te asteptasem.Afara era toamna si frunzele cadeau lenese din copaci.Eram desculta si imbracata in haine zdrenturoase.Visasem oare ca te-am intalnit?Sau poate ca din cauza ta e ar toamna afara...si in sufletul meu...

duminică, 18 octombrie 2009

daca....

Daca ti s-ar spune ca mai ai dreptul doar o data in viata sa faci ceea ce iti place,ce ai face?
As zambi!
Daca ti s-ar spune ca mai ai doar o data dreptul in viata sa vorbesti,ce ai spune?
Ca mi-a placut sa traiesc!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa tipi,de ce ai tipa?
Ca sa ma eliberez de tot!
Daca ti s-ar spune ca mai ai dreptul doar o data in viata sa razi,de ce ai rade?
De lucrurile simple,de zi cu zi!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa plangi,de ce ai plange?
De fercire!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa bei,ce ai bea?
O bere frate!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa alergi,in ce directie ai alerga?
Spre EL.
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea desena,ce ai face?
O gargarita!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa scrii,ce ai scrie?
Povestea vietii mele,cu toate secretele ei cu tot!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa furi ceva,ce ai fura?
Un sarut...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai avea dreptul sa ceri scuze,cui te-ai adresa?
Mamei,dar iertare,nu scuze...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa ranesti pe cineva,pe cine ai rani?
Pe el...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa ceri ceva,ce ai cere?
Sa stiu cum sa dau timpul inapoi
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa dai,ce ai da?
Pai cui??...ca eu as da ToT,dat depinde cui....


si o pasez cui se crede in stare sa o rezolve...:))

duminică, 2 august 2009

element chimic- femeia...

1. DESCOPERITA: De mult timp de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscuta.

2. SIMBOL: Fm

3. APARITIA IN NATURA: peste tot atunci cand nu o cauti si nicaieri
atunci cand e cautata. De obicei, apare in locurile cu populatie umana.

4. OBTINERE: La inceput a fost preparata dintr-o coasta; cu timpul, insa, datorita evolutiei, se prepara din greseala. Cu toate ca s-au intreprins multe incercari, o sinteza a acestui element nu a reusit nici unui cercetator

5. GREUTATE ATOMICA: Se cunosc mai multi izotopi:
izotopul „snur" ( 45 kg ),
izotopul „dama bine" ( 55 kg ),
izotopul „forme pline" ( 65 kg )
izotopul „batoza" ( 100 kg ).
Din cauza acestor izotopi, elementul nu are un loc bine stabilit in sistemul periodic al elementelor.

6. RASPANDIRE. Se gaseste in natura, in stare libera sau in combinatii.

7. PROPRIETATI FIZICE: Suprafata este acoperita, in general, cu un strat de pudra. Se gaseste in patru stari de agregare:
stare amorfa (pana la 16 ani),
stare cristalina (16-35 de ani),
stare gelatinoasa (35-50 de ani) si
stare uscata (peste 50 de ani).
Aflat in starile cristalina si gelatinoasa, elementul fierbe la simplul contact, ingheata greu si brusc se topeste cand este bine tratat. Daca la inceput e dulce, o data cu trecerea timpului se acreste, devine amar si apoi otrava curata. Poate fi acru si la tratari nepotrivite. Daca e lovit, scoate sunete ascutite.
Poate crea multe dureri de cap. Spectrele sunt de la blond, roscat pana la negru. Se dizolva greu in lichide. Solubila in acid sulfuric

8. PROPRIETATI CHIMICE: Liber, ataca inima. Combinat,ataca ficatul si
punga. Are o mare afinitate pentru metalele rare si pietrele pretioase (mai ales combinatii cubice cristaline ale carbonului) si absoarbe usor, in cantitati apreciabile, bauturi fine, prajituri si multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu daca activitatile planificate nu au loc. O reactie violenta apare atunci cand e lasata in stare libera. Este un foarte bun agent reducator al finantelor barbatilor

9. INTREBUINTARE: Se intrebuinteaza mai ales in bucatarii si in dormitoare. Se mai foloseste ca podoaba, pentru ridicarea nivelului si, accidental, pentru inmultire. (Caz in care se produce o crestere in volum, cu centre de distributie a laptelui.) Este folosit pentru a
creste efectul estetic al masinilor sport.

10. METODE DE ANALIZA: Elementul in stare pura se inroseste daca este descoperit sau vazut in starea sa naturala. Se inverzeste in prezenta unui izotop cu insusiri mai bune.

11. ATENTIE LA FOLOSIRE ! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multa atentie si delicatete si manuit cu multa indemanare. In caz contrar, este vai si amar de cel care o manipuleaza. Nu se recomanda manipularea de catre barbatii fara vigoare. Elementul „femeie" se serveste gol si trebuie agitat inainte de intrebuintare. In stare cristalina si gelatinoasa se poate utiliza atat la lumina, cat si la intuneric. In alte stari, numai la intuneric. Este ilegal (desi dorit) de a poseda mai mult de un izotop.

sâmbătă, 1 august 2009

o fetita cu curaj si zambet larg...




E ora 3...si eu stau cu ochii pierduti si privesc printre randurile pe care le scriu fara sa ma gandesc daca au vreo noima sau nu. Hainele stau aruncate pe jos, parasite, asteptand sa vina cineva sa le impacheteze….pentru ce? Ca sa am iar ocazia sa regret ca am plecat de acasa cand incepusem sa ma reobisnuiesc cu programul de vacanta, sa pot sta din nou cu ochii lipiti de monitor, ore in sir, cautand….sincer, nu stiu ce fac pe net atata timp. Anyway, nu pot sa ating hainele. Chill, asta imi rasuna in urechi de vreo 20 de minute…o fi din cauza melodiei care e pusa pe repeat cam tot de atata timp...Am incercat sa ridic una dintre ele, o rochie de vara, vaporoasa, imbietoare, ce nu face altceva decat sa-mi aduca aminte ca marea e departe, cu scoicile ei si, poate, cu visele mele. Ma enervez si arunc rochia inapoi intre semenele ei. Ma enervez pentru ca incep sa fiu trista. Si stiu ca nu pot face nimic sa schimb situatia. Tot va trebui sa plec, odata si odata. Si poate cand am sa ajung, va fi mai bine.
Am dictat straniu si am ajuns copil. In lumina imi aprind lumina si privesc nepasatoare cum ard gazl de pomana. N-am realizat cum de pe masa am ajuns cu fundul pe scaun, pentru ca acum sa ma vad mancand in picioare si de ce n-ar fi asa… pe picioarele mele ma pot baza, le pot controla si pot traversa, daca vreau si trecerea de pietoni ca sa ajung dincolo de strada. Strada aia cu masini multe, cu faruri aprinse, dar fara claxoane. Dar eu imi voi cumpara unul – pentru ca pot si pentru ca vreau sa claxonez eu in mijlocul lor… dar nu am stabilit ziua. Si ca sa fiu ferma imi voi lua pe mine acei pantalonasi de blugi, usor invechiti, dar in care ma simt comod, si bluzita decoltata. Nu pot insa doar asa… imi voi prinde si parul in coada. Pana la urma de ce-as strabate negreala pentru niste amarate de faruri?! Privesc atunci pe geam si de la inaltime ma simt puternica. Sunt atatea caramizi sub mine si atata beton incat nu stiu daca ceva m-ar putea… dezechilibra. Pasesc pe gresia rece si vad o silueta. E aceeasi cu care ma joc zi de zi… dar da, niciodata intre masini. Ea imi spune ca parul meu nu-i prins, dar eu asa il simt. Imi aduc aminte si acum ca l-am infasurat de doua ori. Exact asa cum facea mama dupa ce imi ma spala si ma pieptana. Ba nu. Inainte ma smotocea cu prosopul ala alb. Si azi ma simt coclosita insa parul meu… cred ca mai bine il desprind. Ea are dreptate – de ce sa fie decolteu daca nu e o culoare vie?!
Siluetele se inmultesc treptat si le ascult de-aici pana cobor si le inteleg… pe rand… aleator. Ce-ar fi sa ies afara, pana la urma si de o data rad – cald, dar si senin, banal. Pasesc molatec, cu calm din scara si-ncep sa rad haotic, cu mare foc. Obrajii mi se aprind si parca-i vis sau chiar cosmar. Ploaia torentiala ma lovise, eu fug, dar se intampla sa clipesc. Ma bucr ca am coborat si tot banalul a trecut… senin-ploaie, cald-ud. Topai ca o nebuna si nu imi pasa ca ma stropesc, ca nu vad gropile, nu-mi scot de pe chip acel zambet chiar daca eu cad in prostia mea si ma lovesc; si-apoi cu sange topit in apa, iar plec, imi netezesc picioarele cu noroi si dau un ”Buna!” din tot sufletul – sunt ele… cele multe… siluetele mele. Nu m-am bandajat nici pana acum, dar tip si-mi pun piedica-n zbor aterizand sub cracul celui care avea sa cada.Ma vad deja in raze, delicioasa, chiar asa cu tot cu taieturi si asta ma face sa zambesc, dar daca cerul s-ar deschide din culoarea lui, eu m-as simti cu totul lacrimand pe-un umar… de camasa… doar la rastimpuri imbracata. Am experimentat atatea in lume, iar acum sparg toata sticla… sa se duca ghinionul. Acum fac puncte........................ si mai pot continua caci sunt nervoasa pe mine; blocul cu caramizi si betonul cu tot l-as lua in piept caci sunt pternica si… Nebuna, da. Cum sa faci mai multe puncte decat litere poate avea un cuvant?! Nu stiu multe, dar conturate prind forma si chip si la bratet e multa treaba de rezolvat. O floare de certat, un pom de mirosit, un moloz de suflat, un cer de poluat… firesc si natural in culmea mea de creativitate oarba, omeneasca pe care doar o simt si chiar o fac. Dar daca o banca ar merge spre mine m-as aseza pe ea. Dar daca un fluture s-ar pune-n palma l-as saruta sa-nvat sa prind viata. Dictez cuvinte, ma palmuiesc cu fapte, rog sa vad inmugurirea in zilele de primavara si simt copilul cum deschide ochii sub acelasi corp insa sub cerul pe care il vad si ei.

marți, 7 iulie 2009

Barbatii si gratarul...

Cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se declanseaza urmatoarea serie de evenimente:
1) femeia cumpara mancarea
2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul
3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o asaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o duce afara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana in fata gratarului.
Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:
4) BARBATUL ASEAZA CARNEA PE GRATAR!
5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda totodata inca o bere la ea,
in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta...
Si apoi inca un punct foarte important:
8) BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!
9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile
si aduce totul afara pe masa.
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele...
Si din nou, foarte important:
11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!
12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa
ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata...:D

joi, 11 iunie 2009

Deci sa va spun de la inceput...n-am nici o ciorna si diacriticile ma omoara cu zile.Sper sa imi pot continua depanarea amintirilor fara sa dau apa la scoareci,caci atunci adio,mai rad de mine...si prietenii mei.Si cum va spuneam...printre mii de lacrimi lacrimi inghitite in timpul celor mai frumosi ani ai vietii... inteleg ca trezirea din ameteala oferita de impresiile iubirilor... trebuie controlata cumva... de ratiune...
Am scris si am si vorbit de cate ori am avut ocazia... frumos despre iubiri!
Numai ca iubirile, reusesc cateodata sa rasuceasca cutitase taiose in inima, pana la-nsangerare... de parca locul lor n-ar fi fost niciodata acolo...
Si tu suspini in taina, si mori incet pentru ca n-ai avut curaj sa te opresti cand parintii si prietenii tai se topeau privindu-te pe tine: victima iubirii tale...
Nici nu sti cate grseli ai facut! Oricum, si-acum "EL" iti reproseaza in continuu ca esti de vina tu... ca a facut totul ca tu sa fii fericita...

Si DA! Tu ai gresit... pt ca l-ai lasat la infinit sa faca ce vrea... si bun si rau...

De cate ori ti-ai promis ca vei pleca definitiv? De-atatea ori te-ai mai mintit odata... De cate ori ai jurat cu ochii imbibati in lacrimi ce-ti inundau privirile cuminti... ca n-ai sa treci si de-asta data? ...
De ce ti-era teama din nou, cand nu iubeai intaia oara?

De ce... cand stii atat de bine ca tot ce vrei tu pe lumea poate fi al tau doar pt ca... VREI TU?
De ce-ai ramas... de ce-ai plecat abia acum... ?
Dar... daca nu plecai nicicand? ...

Ce bine te gasesc azi!!
Ce bine ca s-a luminat aleea... aleea aceea pe care ai calcat-o cu talpile goale de-atatea ori... alergand nebuna de teama pasilor lui ce te-ajungeau din urma...

Ce bine ca ti-ai limpezit ochii, de asta data cu lacrimi de fericire... cand atat te-au usturat sarmanele boabe de roua... fierbinti de durere, care parca te implorau sa le mai lasi in pace, in miez de noapte si-n zori de ziua...

Atata nebunie ai adunat in jurul tau...

Dar totusi azi, cu zambet strengaresc si ochi nelinistiti de felina...ai inteles cat AI GRESIT!!!

Ce bine-ti sta cu zambetul acela larg... cu care luminai casuta ta... straduta ta... inimile celor dragi... Ce bine-ti sta!!! ...
Incepi sa fii iar tu... si culmea: nici tu nu crezi!!!Si n-ai mai plans...
Poate ca timpul ce sa scurs te-a facut sa te maturizezi si vor vre ala insistentele sufletului...acum, usurat, sa te mai lase putin copil...

marți, 9 iunie 2009




Noaptea...Intunericul ce urmeaza luminii...visul ce se inchina realitatii si o inabuse prin false amagiri irealizabile in adevar...Noaptea…un mister al naturii…O stafie nevazuta si totusi simtita,care atrage, imbata, farmeca sufletele naïve si, odata cu ivirea zorilor fuge lasand in urma dorinta…
Noaptea…o poveste spusa la culcare...Noaptea se pot implini cele mai frumoase vise de iubire.Pentru ca noaptea este atmosfera magica, ideala iubirii...intind palma la nori...si nu pot sa ajung si sunt prea departe de suflarea din amurg.Mi-au cazut toate visele in mocirla de la drum...Am incercat sa sper o data...dar asta a fost demult....
Cand esti cu mine traiesti in sufletul meu si cheltui lumina mea...si apa mea calda!Cand pleci lasi usa deschisa...si-ti vad urmmele si te strig...si vreau sa te ajung caci mi-ai lasat prea mult pentru chirie!Ma lasi asa,deschisa,ma lasi si ma hranesc zile intregi doar cu urmele tale,cu spatele tau,sa ma ridic nu pot caci ma consumi cand esti cu mine.
...si te intorci cu daruri multe si schimbi si lacatul in mine dar ce stiu eu,toate le faci doar pentru tine.Eu vreau restante la-ntretinere,vreau sa ma chemi,sa zbieri in mine,sa-ncepi sa faci economie c-o sa te las pe intuneric,o sa te inchid si n-o sa stie nimeni de tine. E-atata loc acolo si e numai pentru tine,de-aia imi lasi mai mult pentru chirie!Eu stiu ca ai si tu un loc al tau;mi-ai dat si chei si ai si camere-ncuiate dar dai si-acolo drumul la caldura. Vreau sa fiu acolo cand deschizi,vreau sa vad cum intra aer nou acolo,aerul meu si mintea mea. Sa nu crezi ca-mi faci bine dac-aerisesti cand nu-s la tine.
Promit ca nu ma bag si nu deschid,promite-mi tu ca intri ,faci curat si lasi usa crapata,atat doar ca sa vad cu cine,sa-i simt parfumul si sa te-nteleg mai bine.
Ma lasi deschisa...tu nu gandesti ca pot si singura sa-nchid? O sa si sterg cararea care duce catre tine si tu-o s-astepti nisipul marii sa vie sa-ti spuna ce-i cu tine! Nici nu ti-am spus ca nu imi place marea,ca-mi sparge gandurile cu valurile ei si aduce iz,parfum de-al ei,de-acelei de tii camere-ncuiate...
Mie sa-mi vii curat!Ma lasi deschisa si daca vrei sa pleci si sa gasesti tot descuiat sa nu-mi lasi banii de chirie...o sa gasesc eu altceva de luat din tine!...

vineri, 22 mai 2009

sensuri...




Alung niste ganduri care incearca sa ajunga la portile existentei mele psihologico-sentimentale-care este,de altfel,regentul conditiei fiziologice de natura eterica si un agent al constiintei in planul fizic...si imi creez un spatiu labirint de protectie,in timp ce- concomitent- ma concentrez,cu succes- sa scriu aceste randuri.Intunericul cuprinde secvential un grup de particule care se re/organizeaza dupa modelul oferit de constelatiile de deasupra si imi genereaza o dorinta de cunoastere a sensului ce imi ghideaza firele conducatoare si aducatoare de inspiratie ale acestui moment panoramic care se desfasoara,in forma de spirala,intr-un punct- atemporal- care poate fii contemplat,atins sau simtit.Sunt sensuri...multe sensuri.Amorteala care consolideaza starea imaginativase reorienteaza,ca o floare....declanseaza o bucurie...
Mda...bine..gata..ajunge..am vorbit destul din carti...suficient..cert este ca mam obisnuit sa scriu ceva...si acum nu mai am timp si simt ca obosesc..si nu mai pot fara cafeaua mea din zori de zii pe care o sorb cu placere...Se aduna tot mai multe si imi vine sa tip vine bacuuuu si admitereaaa..si nu vreau sa fiu ironica da pe bune ca de abia astept sa scap..sa termin si sa plec frate..sa plec la mare..sa stai ca vitelu sub soare,sa te prajesti la 40 de grade si sa simti cum fiecare partcica din tine e perpelita bina..sa te racoresti in mare...sa aluneci pe o coaja de banana si sa te trezesti pe un curcubeu,strivind un nor...ceva mai inteligent nu imi iese..sunt inca cu cafiaua in nas...nu degeaba mi se spune cofeina pe numele mic...:D

marți, 12 mai 2009



N-o sa va suprinda prin urmare ce iubesc marea...poate o sa va surprinda putin pretentia ca o iubesc altfel decat toti ceilalti oameni.Dar va asigur ca prietenia asta nu ascunde nici o vanitate.E vorba de altceva.Adeseori vara,pe plaja ma uitam in jur si ma intrebam ce reprezenta marea pentro totii necunoscutii care stateau la soare,in clipa lor interioara.Asa se intampla logic.Plecam si sosim undeva.Plecam pentru o clipa,pentru un ceas,pentru o viata...poate nu trebuia sa plecam...dar problema nu-i asta,ci faptul ca sosim undeva.Totdeauna sosim undeva.Totul e logic,chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite.
Totusi am plecat si am sosit undeva..am gresit drumul dar am sosit undeva,dar...cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic.Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?
uneori e drept,omul oboseste asteptand.Si n-ati auzit oare de situtatii in care,cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat,soseste prea tarziu? E,poate,o victorie pe care el a dorit-o mult,dar,obtinand-o prea tarziu,nu mai are ce face cu ea;o victorie care reuseste sa-l oboseasca si mai mult.Si renunta la ea cu o oarece tristete,deoarece nu e simplu sa poti o batalie,si,ajuns la capat sa iti dai seama ca...asta a fost totul.Batalia.A existat candva un scop...dar de atata asteptare scopul a murit.Te resemnezi la nevoie cu singuratatea,dar nu vrei sa te resemnezi cu desavarsirea ei.
Inchipuiti-va ca intro zi ar fi venit un tren si n-am fi mai avut putere sa urcam in el.L-am dorit prea mult.L-am asteptat prea mult.Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete gandindu-ne cat am asteptat trenul acela care acum pleaca fara noi.Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el,sa uitam de toate,sa dormim,iar cand ne trezeam,cu ultimele noastre puteri sa asteptam alt tren...

duminică, 3 mai 2009

strop de ploaie




Cu exceptia acelor cateva zile calduroase de saptamana trecuta,ploaia continua sa starneasca discutii la cafeneaua din colt unde stateam sorbind dintr-o cafea fierbinte,cu o aroma inconfundabila de caramel.Din locul meu se putea observa agitatia frenetica si stropii de ploaie ce se alungeau pe fereastra.Prin ei,se zareau forme nedeslusite,siluete ce se miscau cu gratia unei clipe.Difuzele scene incolacite pe pavaj imi aminteau de nebunia de scene insiruite undeva,intr-un ungher al mintii,pitite dupa cateva decoruri.Amintiri ce se zbateau pe marginea canii de cafea alunecat din cand in cand in lichidul cald si dulce.Umbra linguritei ancorata intre ieri si maine aluneca pe servetelul de sub cana.Nimic nu parea la fel si totusi era ca un deja-vu.
Din spate un ras infundat in intentia de a-mi coplesi auzul.O aprobare vertiginoasa si o tuse seaca.Lingurite lovinduse de cana,lichid fierband in ibric,fosnaieli aprinse,capace inchise.Sorb adanc din cafea...cateva note muzicale...
Si din nou decorul...
Amestec incet incet in cafea,auzind cum lingurita atinge sunetul taios al peretilor canii.Ma uit din nou pe fereastra si in incalceala de imagini suprapuse peste scena goala ma deruteaza..si ma duc cu gandul la cartile de joc prinse de spita unei biciclete in mers...
Cafeaua sa terminat...era timpul sa plec...am mers fara graba prin ploaie.Picaturile care imi cadeau pe corp imi ofereau speranta,o racoare linistitoare pentru suflet. Ador ploaia...privesti cum plange cerul si iti doresti sa nu se opreasca...totodata acesta iti ofera o atmosfera de mister combinata cu tunete si ploaie si sunt perfecte pentru libertatea interioara pe care o crezi uitata.
Imi place la fel de mult sa adorm cand ploua.Zgomotul unic al ploii imi ofera o liniste suprema.Am avut o noapte atat de linistita incat mi-a parut rau cand soarele a rasarit infierbantat.
Gustul si mirosul de ploaie sunt altfel de fiecare data,mereu diferite...dar totusi la fel.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

7 miracole...

7 miracole la barbati:

1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.

2. Desi sunt ocupati, au vreme de femei.

3. Desi au vreme de femei, nu prea ii intereseaza de ele.

4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.

5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.

6. Desi se mai dau la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care sint ii paraseste.

7. Desi femeia cu care sint ii paraseste, tot nu invata din greselile pe carele fac (si tot se mai dau la altele).


7 miracole la femei:

1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea "materiala".

2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.

3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.

4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.

5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".

6. Desi ele zic ca este doar o "carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente.

7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata..!

Sunt femei care, in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele"....

...




Lumina ce o vezi la sfarsitul si inceputul placut al zilei,este echivalenta cu durerea in contrast cu fericirea traita pe parcurs.O inima plina,gata sa ofere si sa primeasca o varietate sclipitoare de sentimente nu poate fi niciodata pe deplin descrisa.E ca o cutie de nasturi pe care bunica ii pastreaza sau de fiecare data dupa ce ii foloseste o umple la loc.E ca o mare de oameni cu calitati si defecte de o versificatie inimaginabila,iar daca unui paraseste zona altul o completeaza...si totusi...iata-ma acum scriind desi e prea tarziu pentru regrete,saluturi sau priviri...Oare chiar esti acolo?...oare chiar ma vezi stand pe veranda si ascultand plansetul ploii?...as vrea sa fie asa....si..pana la urma...de ce sa te salvez?...de la ce sa te salvez si la ce mi-ar folosi mie asta?De la tine?Ce sa-ti fac?
Poate ar trebuii sa torn sare in apa marii ochilor tai sa plangi si tu cu lacrimi sarate...Ce copil departe esti! Sau ce mult iubesti pe altcineva!Altcineva care nu scrie despre mine...Altcineva,care poate e fericita fara nimic,doar cu tine.Sau nici pe ea nu o faci fericita?...Mai pierd din tine cand mazgalesc cuvinte scrise gresit...si dimineaca cand ma trezesc brusc si-mi uit visele printre cearsafuri...Mai pierd si timpul cu tine nu-i asa?...
Traiesti fericit sperand sa nu te supere cineva,dar nimeni nu te supara,te superi tu,doar daca iti pasa de ce vrea sa iti faca altul,si daca-i mai putin ...e tristete...Te bucuri..te faci fericit...te superi...te faci melancolic...te surprinzi...te faci curios...si totul singur!...

ratacire....





Zilele mi se scurgeau liniştite într-un orăşel de provincie unde nu se întâmpla nimic care să mă smulgă din monotonia în care trăiam. Rătăcesc pe străzile înguste, pietruite. Nu ştiu cum fac, dar o străduţă mică, liniştită mă atrage şi în fiecare seară hoinăresc prin acest loc, unde rareori întâlnesc pe cineva şi niciodată aceeaşi persoană...ma cam cert cu mine...de fapt mai precis cu constiinta mea care mereu trebuie sa aiba ceva de spus...nu imi lasa neuronul niciodata sa respire sanatos....daamn....
Distanta...distanta probabil ne-a instrainat atat de mult.Ne-am dus intr-un loc unde discutiile au impietrit,ori s-au mutat in emailuri,telefoane sau scrisori...Acum cand stam fata in fata suntem stingheri,ne ocolim privirile asemeni celor vinovati.Si e pacat...
Si imi aduc aminte ca in seara asta am plecat la un drum lung spre mine,sa ma mai vad,sa ma intreb ce mai fac,de-s bine...Si ce pustiu era in mine...eram doar eu singura.Mai e putin si apune soarele...Jos de tot,departe in mine,acolo pierdut-am calea spre afara...si m-am inchis in eul meu nemuritor...si sunt nevoita sa inghit niste pastile numite ani.Nu sunt prea mari,dar cu cat te concentrezi mai mult asupra lor,cu atat le simti gustul amar...
dar uite,s-a facut tarziu...strada e iar pustie...hai acasa...






Am inchis fulgerul intr_o fotografie,am trantit usa mea si am plecat in oras. Sufletul meu si-a aruncat haina plina de noroi in nameti si alearga pe strazi ca un nebun.Ne-am oprit in parc ca sa isi ia haina cea noua,o haina de flori pe care primavara i-a daruit-o zambindui,ca si cand l-ar fi cunoscut...ca si cand ar fi stiut ca ii va veni.Totusi...ce rost avea sa ma indrept spre casa?...Cu soarele pe umeri si pe spatele genunchilor,cu toata inghesuiala...cu toate acestea de ce sa ma indrept spre casa?...Nu mai era nimeni pe strada...doar zgomote. Intr-un fel ciudat,enervant chiar,ma simteam bine.Si totusi...minunata mea constiinta imi dicteaza sa ma indrept catre casa..si cred ca vom cadea de acord acum...cheile se potriveau perfect in usa,gresia rece era o binecuvantare iar patul primitor.
Intr-e oameni totul e ascuns...n-o sa gasesti acolo decat momente de liniste.Sau poate un om sau doi se intampla sa ti se lipeasca de suflet.Atat.E putin.
Hai,inchide cu grija fereastra...aici e ceea ce cauti,ascuns intre filele de suflet care-ti esti tu insati...

jurnal inocent...

Poate daca butoanele telecomenzii ar fi mers mai bine,nu ar fi trebuit sa ma perind prin toata camera ca sa parcurg intregul cd cu melodii.Renunt si las asa sa curga fara limita de minute o melodie.Destul de placuta,ce-i drept...Cred ca intotdeauna mi-au placut apusurile de soare...cred ca sunt prevestitoare de rau,pe de o parte si inceputul unei alte lumi.Perpetuu si in fiecare zi!Gust in continuare melodia dar si sucul ce vesnic ma insoteste si ma indrept spre balcon...am supravietuit ceva anisori.Hai sa vedem cum raul inlatura binele si insereaza germenul noii lumi!Si astept sa vad schimbarea...cum copacii danseaza un tango pasional de durere sfasietor de dulce pe ritmuri braziliene.
Ma intorc in camera mea si las totusi copacii in pasi de dans...camera e pustie si totusi destul de plina de obiecte nefolositoare dar utile pt niste vremuri in care nu ne vom mai alimenta decat cu amintiri...
Am inteles dupa multa vreme de trai in comun ca nimic si nimeni nu il poate schimba.Doar tu esti acela care o poate face.Decizia iti apartine.Eu sau Tu.Instinctul de modelare il detii dar nu se poate materializa oricat efort ai depune.Am inteles dupa multa vreme ca pot imbunatatii lucrurile ce tin de mine si ca nimeni si nimic nu ma poate judeca.Palma mea poate creiona silueta firava si tanara a firii mele tocmai pentru ca in mainile mele va sta intotdeauna Pamantul ce-l doresc a-l slefui.Au trecut ani fara detalii evidentiate ci doar memorabile pline de semnificatie pt a mea dezvoltare.S-au derulat role de film vechi,prafuit,roase de carii si zacute intrun cotlon al atemporalului.Au crescut copacii saditi din mladitele necesitatii noastre care s-au dezvoltat pe pamantul fertil de inocenta,daruire si incredere;au mijit primele infloriri de ramuri din seva dorintei noastre de nestapanit si s-au ratacit pe carari...atat de trist...Toate s-au prelins la vale ca o alunecare de teren...

curatenie de primavara...





Nu mai miroase a fum de tigara in bucataria care acum isi scoate peretii albi in afara...curatenie de primavara ar trebui facuta si aici...inlauntrul meu...unde totul e de-a valma ca si centrul capitalei,plin de buldozere si utilaje grele,muscand care mai de care din buricul targului...
Cat de multe maruntisuri s-au strans si cat de multe trebuie aruncate....de unde atatea?...
-Mai uita-te o data inlauntrul ala...nu ai nimic de aruncat?
-As vrea...dar...sunt mult prea adanci,nu e o simpla camara...
-Totusi...de acolo nu arunci nimic?
-Acum?...Si daca maine imi va fi dor de mine?...de plinul ce-mi macina maruntaiele...pt ca...inima,de unde?...Am multe perechi de cizme,pantofi care mai de care mai colorati si mai inalti...daca aveam o singura pereche de incaltari poate acum stiam ca ea ma tradat,imprastiindu-mi muschiul cardiac prin locurile prin care am iubit...poate ca as fi avut pe cine lua la intrebari...asa...care dintre ele mi-au scurs,pe unde,sangele?
...afurisita camara...ma dor peretii acum goi,isi pravaleste fruntea in crestetul meu cu atata putere,incat parca ar vrea sa ma arunce cu tot cu trup in curatenia de primavara!
afurisita camara...



-Care dintre ele?...

...



Încearcă să ştii totdeauna ce vrei.Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert...Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem.
Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.Nu vreau să mă schimb, fiindcă nu ştiu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obişnuita cu mine însumi.

........




Sunt creaţă, la minte, dar mă dau dreaptă.

Mi-aş dori un DSLR şi călătorii gratuite pentru orice ţară (Londra ar fi prima pe listă).

Nu-mi place broccoliul. The broccoli must die ! .

Orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

Nu uit persoanele care m-au ajutat, dar uit lucruri.

Nu pot să stau liniştită atunci când ştiu că am deranjat pe cineva cu ceva.

Pot să fiu mai puţin dezordonată.

Urăsc ipocrizia, batjocura, oamenii nehotărâţi şi să desfac firul în patru atunci când sunt nevoită să ghicesc ce se întâmplă.

Îmi plac cărţile şi ceaiul.

Joc teatru, rareori, dar sunt demascată repede :( .

Puţini mă cunosc cu adevărat.

Pregătesc un pui cu cartofi copţi la cuptor.

Îmi place spontaneitatea.

Nu suport să mint sau să ocolesc adevărul (indiferent de cât de dureros ar fi) .

Apreciez oamenii care îmi vor binele, oameni pe care pot conta şi care răman alături de mine indiferent de situaţie.

Aş vrea să vă văd mai des.

Mă tem de prea multe lucruri.

Îmi pare rău când fac ceva cu intenţie bună şi se înţelege pe dos.

Aud radio Guerilla.

Văd cam în ceaţă.

Nu îmi place de mine când spun tot ce gândesc.

Păstrez mesaje, bilete de concert, de tren, etc

Nu sunt mulţumită de mine, dar e motivant.

Sunt confuză, mai tot timpul, dar nu mă deranjează.

Ar trebui sa renunţ la ciocolată şi cafea şi să-mi cumpăr o bicicletă.

Am nevoie de o gură de aer curat şi de ei sau de el sau de voi.

la brat cu timpul...




Urcusuri si coborasuri...nimic mai mult...privesc prin fereastra mare picaturile mari ale ploii de ieri...care inca mai curge.Norii vin de undeva,nelinistiti si rari,parca ar vrea sa se piarda in sine...Vin- umbre.Ma gandesc ca sunt aceleasi care cad si prin ploaie.Ca atunci cand vantul a trecut fara a le misca...Umbre si stropi care acum bat.Bat pe roca sonora a strazilor de asfalt,monoton,si isi uita parca gandurile. O functie care depinde de timp,a naibii functie.Eu sunt timpul,eu trec,eu scriu, toate cuvintele raman si totusi nimeni nu ma bea...Marea...nisipul...toate imi aduc aminte de o zi ploioasa.Desi constiinta mea imi sufla acum ca poate,dar numai poate...imi pierd timpul aici...continui sa cred ca nu...Eu pur si simplu imi golesc mintea de tot ceea ce vine...iar voi cititi...imi aduc aminte ca aceeasi ploaie ametea cu obsesiile ei vantul din ceruri...abia rimat de undeva de sus...parca isi dorea uitarea.
Si totusi...mai e si soarele sub care stam...Il vezi? Desi straluceste si te iubeste,simti ca e un strain...stiam sa iubim o dimineata pentru ca iubeam soarele.Si roua pentru ca era ploaia...chiar daca era Ploaia.Noi toti iubeam- impreuna eram Iubire...
Eram simpli...eram Apa...
Dar am uitat...Este timpul asta nebun.Tot timpul acolo.Nor prost,zi ploioasa,cafenea,oras murdar,zgomot,ciudati,nebuni,doctori cu ochelari,doctori fara ochelari,femei,ochi care sunt verzi si care nu sunt verzi dar care daca mai clipesc o data devin verzi,ochi de pisica,pisici,preferatele mele,pacienti,halate alble,ingerasi,cuvantul nu,raspunsuri la intrebari,virgule,virgule,iar virgule,nimic nou,lipsa de originalitate poate,coca-cola,pepsi cola si asa mai departe.Cafea...si totusi,poate vei dori sa devi vant...poate vei vedea ca vantul se incurca in crengi...dar totusi vei fi liber...
Atunci ne vom intalni...vei fi vantul alaturi de mine...
Dar..maine toate acestea vor fi doar o zeama de cuvinte...vor fi doar un metru cub de trairi...va fi timpul care a fugit...