la brat cu timpul...

Urcusuri si coborasuri...nimic mai mult...privesc prin fereastra mare picaturile mari ale ploii de ieri...care inca mai curge.Norii vin de undeva,nelinistiti si rari,parca ar vrea sa se piarda in sine...Vin- umbre.Ma gandesc ca sunt aceleasi care cad si prin ploaie.Ca atunci cand vantul a trecut fara a le misca...Umbre si stropi care acum bat.Bat pe roca sonora a strazilor de asfalt,monoton,si isi uita parca gandurile. O functie care depinde de timp,a naibii functie.Eu sunt timpul,eu trec,eu scriu, toate cuvintele raman si totusi nimeni nu ma bea...Marea...nisipul...toate imi aduc aminte de o zi ploioasa.Desi constiinta mea imi sufla acum ca poate,dar numai poate...imi pierd timpul aici...continui sa cred ca nu...Eu pur si simplu imi golesc mintea de tot ceea ce vine...iar voi cititi...imi aduc aminte ca aceeasi ploaie ametea cu obsesiile ei vantul din ceruri...abia rimat de undeva de sus...parca isi dorea uitarea.
Si totusi...mai e si soarele sub care stam...Il vezi? Desi straluceste si te iubeste,simti ca e un strain...stiam sa iubim o dimineata pentru ca iubeam soarele.Si roua pentru ca era ploaia...chiar daca era Ploaia.Noi toti iubeam- impreuna eram Iubire...
Eram simpli...eram Apa...
Dar am uitat...Este timpul asta nebun.Tot timpul acolo.Nor prost,zi ploioasa,cafenea,oras murdar,zgomot,ciudati,nebuni,doctori cu ochelari,doctori fara ochelari,femei,ochi care sunt verzi si care nu sunt verzi dar care daca mai clipesc o data devin verzi,ochi de pisica,pisici,preferatele mele,pacienti,halate alble,ingerasi,cuvantul nu,raspunsuri la intrebari,virgule,virgule,iar virgule,nimic nou,lipsa de originalitate poate,coca-cola,pepsi cola si asa mai departe.Cafea...si totusi,poate vei dori sa devi vant...poate vei vedea ca vantul se incurca in crengi...dar totusi vei fi liber...
Atunci ne vom intalni...vei fi vantul alaturi de mine...
Dar..maine toate acestea vor fi doar o zeama de cuvinte...vor fi doar un metru cub de trairi...va fi timpul care a fugit...