7 miracole...

7 miracole la barbati:

1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.

2. Desi sunt ocupati, au vreme de femei.

3. Desi au vreme de femei, nu prea ii intereseaza de ele.

4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.

5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.

6. Desi se mai dau la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care sint ii paraseste.

7. Desi femeia cu care sint ii paraseste, tot nu invata din greselile pe carele fac (si tot se mai dau la altele).


7 miracole la femei:

1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea "materiala".

2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.

3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.

4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.

5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".

6. Desi ele zic ca este doar o "carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente.

7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata..!

Sunt femei care, in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele"....

...

Lumina ce o vezi la sfarsitul si inceputul placut al zilei,este echivalenta cu durerea in contrast cu fericirea traita pe parcurs.O inima plina,gata sa ofere si sa primeasca o varietate sclipitoare de sentimente nu poate fi niciodata pe deplin descrisa.E ca o cutie de nasturi pe care bunica ii pastreaza sau de fiecare data dupa ce ii foloseste o umple la loc.E ca o mare de oameni cu calitati si defecte de o versificatie inimaginabila,iar daca unui paraseste zona altul o completeaza...si totusi...iata-ma acum scriind desi e prea tarziu pentru regrete,saluturi sau priviri...Oare chiar esti acolo?...oare chiar ma vezi stand pe veranda si ascultand plansetul ploii?...as vrea sa fie asa....si..pana la urma...de ce sa te salvez?...de la ce sa te salvez si la ce mi-ar folosi mie asta?De la tine?Ce sa-ti fac?
Poate ar trebuii sa torn sare in apa marii ochilor tai sa plangi si tu cu lacrimi sarate...Ce copil departe esti! Sau ce mult iubesti pe altcineva!Altcineva care nu scrie despre mine...Altcineva,care poate e fericita fara nimic,doar cu tine.Sau nici pe ea nu o faci fericita?...Mai pierd din tine cand mazgalesc cuvinte scrise gresit...si dimineaca cand ma trezesc brusc si-mi uit visele printre cearsafuri...Mai pierd si timpul cu tine nu-i asa?...
Traiesti fericit sperand sa nu te supere cineva,dar nimeni nu te supara,te superi tu,doar daca iti pasa de ce vrea sa iti faca altul,si daca-i mai putin ...e tristete...Te bucuri..te faci fericit...te superi...te faci melancolic...te surprinzi...te faci curios...si totul singur!...

ratacire....

Zilele mi se scurgeau liniştite într-un orăşel de provincie unde nu se întâmpla nimic care să mă smulgă din monotonia în care trăiam. Rătăcesc pe străzile înguste, pietruite. Nu ştiu cum fac, dar o străduţă mică, liniştită mă atrage şi în fiecare seară hoinăresc prin acest loc, unde rareori întâlnesc pe cineva şi niciodată aceeaşi persoană...ma cam cert cu mine...de fapt mai precis cu constiinta mea care mereu trebuie sa aiba ceva de spus...nu imi lasa neuronul niciodata sa respire sanatos....daamn....
Distanta...distanta probabil ne-a instrainat atat de mult.Ne-am dus intr-un loc unde discutiile au impietrit,ori s-au mutat in emailuri,telefoane sau scrisori...Acum cand stam fata in fata suntem stingheri,ne ocolim privirile asemeni celor vinovati.Si e pacat...
Si imi aduc aminte ca in seara asta am plecat la un drum lung spre mine,sa ma mai vad,sa ma intreb ce mai fac,de-s bine...Si ce pustiu era in mine...eram doar eu singura.Mai e putin si apune soarele...Jos de tot,departe in mine,acolo pierdut-am calea spre afara...si m-am inchis in eul meu nemuritor...si sunt nevoita sa inghit niste pastile numite ani.Nu sunt prea mari,dar cu cat te concentrezi mai mult asupra lor,cu atat le simti gustul amar...
dar uite,s-a facut tarziu...strada e iar pustie...hai acasa...

Am inchis fulgerul intr_o fotografie,am trantit usa mea si am plecat in oras. Sufletul meu si-a aruncat haina plina de noroi in nameti si alearga pe strazi ca un nebun.Ne-am oprit in parc ca sa isi ia haina cea noua,o haina de flori pe care primavara i-a daruit-o zambindui,ca si cand l-ar fi cunoscut...ca si cand ar fi stiut ca ii va veni.Totusi...ce rost avea sa ma indrept spre casa?...Cu soarele pe umeri si pe spatele genunchilor,cu toata inghesuiala...cu toate acestea de ce sa ma indrept spre casa?...Nu mai era nimeni pe strada...doar zgomote. Intr-un fel ciudat,enervant chiar,ma simteam bine.Si totusi...minunata mea constiinta imi dicteaza sa ma indrept catre casa..si cred ca vom cadea de acord acum...cheile se potriveau perfect in usa,gresia rece era o binecuvantare iar patul primitor.
Intr-e oameni totul e ascuns...n-o sa gasesti acolo decat momente de liniste.Sau poate un om sau doi se intampla sa ti se lipeasca de suflet.Atat.E putin.
Hai,inchide cu grija fereastra...aici e ceea ce cauti,ascuns intre filele de suflet care-ti esti tu insati...

jurnal inocent...

Poate daca butoanele telecomenzii ar fi mers mai bine,nu ar fi trebuit sa ma perind prin toata camera ca sa parcurg intregul cd cu melodii.Renunt si las asa sa curga fara limita de minute o melodie.Destul de placuta,ce-i drept...Cred ca intotdeauna mi-au placut apusurile de soare...cred ca sunt prevestitoare de rau,pe de o parte si inceputul unei alte lumi.Perpetuu si in fiecare zi!Gust in continuare melodia dar si sucul ce vesnic ma insoteste si ma indrept spre balcon...am supravietuit ceva anisori.Hai sa vedem cum raul inlatura binele si insereaza germenul noii lumi!Si astept sa vad schimbarea...cum copacii danseaza un tango pasional de durere sfasietor de dulce pe ritmuri braziliene.
Ma intorc in camera mea si las totusi copacii in pasi de dans...camera e pustie si totusi destul de plina de obiecte nefolositoare dar utile pt niste vremuri in care nu ne vom mai alimenta decat cu amintiri...
Am inteles dupa multa vreme de trai in comun ca nimic si nimeni nu il poate schimba.Doar tu esti acela care o poate face.Decizia iti apartine.Eu sau Tu.Instinctul de modelare il detii dar nu se poate materializa oricat efort ai depune.Am inteles dupa multa vreme ca pot imbunatatii lucrurile ce tin de mine si ca nimeni si nimic nu ma poate judeca.Palma mea poate creiona silueta firava si tanara a firii mele tocmai pentru ca in mainile mele va sta intotdeauna Pamantul ce-l doresc a-l slefui.Au trecut ani fara detalii evidentiate ci doar memorabile pline de semnificatie pt a mea dezvoltare.S-au derulat role de film vechi,prafuit,roase de carii si zacute intrun cotlon al atemporalului.Au crescut copacii saditi din mladitele necesitatii noastre care s-au dezvoltat pe pamantul fertil de inocenta,daruire si incredere;au mijit primele infloriri de ramuri din seva dorintei noastre de nestapanit si s-au ratacit pe carari...atat de trist...Toate s-au prelins la vale ca o alunecare de teren...

curatenie de primavara...

Nu mai miroase a fum de tigara in bucataria care acum isi scoate peretii albi in afara...curatenie de primavara ar trebui facuta si aici...inlauntrul meu...unde totul e de-a valma ca si centrul capitalei,plin de buldozere si utilaje grele,muscand care mai de care din buricul targului...
Cat de multe maruntisuri s-au strans si cat de multe trebuie aruncate....de unde atatea?...
-Mai uita-te o data inlauntrul ala...nu ai nimic de aruncat?
-As vrea...dar...sunt mult prea adanci,nu e o simpla camara...
-Totusi...de acolo nu arunci nimic?
-Acum?...Si daca maine imi va fi dor de mine?...de plinul ce-mi macina maruntaiele...pt ca...inima,de unde?...Am multe perechi de cizme,pantofi care mai de care mai colorati si mai inalti...daca aveam o singura pereche de incaltari poate acum stiam ca ea ma tradat,imprastiindu-mi muschiul cardiac prin locurile prin care am iubit...poate ca as fi avut pe cine lua la intrebari...asa...care dintre ele mi-au scurs,pe unde,sangele?
...afurisita camara...ma dor peretii acum goi,isi pravaleste fruntea in crestetul meu cu atata putere,incat parca ar vrea sa ma arunce cu tot cu trup in curatenia de primavara!
afurisita camara...



-Care dintre ele?...

...

Încearcă să ştii totdeauna ce vrei.Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert...Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem.
Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.Nu vreau să mă schimb, fiindcă nu ştiu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obişnuita cu mine însumi.

........

Sunt creaţă, la minte, dar mă dau dreaptă.

Mi-aş dori un DSLR şi călătorii gratuite pentru orice ţară (Londra ar fi prima pe listă).

Nu-mi place broccoliul. The broccoli must die ! .

Orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

Nu uit persoanele care m-au ajutat, dar uit lucruri.

Nu pot să stau liniştită atunci când ştiu că am deranjat pe cineva cu ceva.

Pot să fiu mai puţin dezordonată.

Urăsc ipocrizia, batjocura, oamenii nehotărâţi şi să desfac firul în patru atunci când sunt nevoită să ghicesc ce se întâmplă.

Îmi plac cărţile şi ceaiul.

Joc teatru, rareori, dar sunt demascată repede :( .

Puţini mă cunosc cu adevărat.

Pregătesc un pui cu cartofi copţi la cuptor.

Îmi place spontaneitatea.

Nu suport să mint sau să ocolesc adevărul (indiferent de cât de dureros ar fi) .

Apreciez oamenii care îmi vor binele, oameni pe care pot conta şi care răman alături de mine indiferent de situaţie.

Aş vrea să vă văd mai des.

Mă tem de prea multe lucruri.

Îmi pare rău când fac ceva cu intenţie bună şi se înţelege pe dos.

Aud radio Guerilla.

Văd cam în ceaţă.

Nu îmi place de mine când spun tot ce gândesc.

Păstrez mesaje, bilete de concert, de tren, etc

Nu sunt mulţumită de mine, dar e motivant.

Sunt confuză, mai tot timpul, dar nu mă deranjează.

Ar trebui sa renunţ la ciocolată şi cafea şi să-mi cumpăr o bicicletă.

Am nevoie de o gură de aer curat şi de ei sau de el sau de voi.

la brat cu timpul...

Urcusuri si coborasuri...nimic mai mult...privesc prin fereastra mare picaturile mari ale ploii de ieri...care inca mai curge.Norii vin de undeva,nelinistiti si rari,parca ar vrea sa se piarda in sine...Vin- umbre.Ma gandesc ca sunt aceleasi care cad si prin ploaie.Ca atunci cand vantul a trecut fara a le misca...Umbre si stropi care acum bat.Bat pe roca sonora a strazilor de asfalt,monoton,si isi uita parca gandurile. O functie care depinde de timp,a naibii functie.Eu sunt timpul,eu trec,eu scriu, toate cuvintele raman si totusi nimeni nu ma bea...Marea...nisipul...toate imi aduc aminte de o zi ploioasa.Desi constiinta mea imi sufla acum ca poate,dar numai poate...imi pierd timpul aici...continui sa cred ca nu...Eu pur si simplu imi golesc mintea de tot ceea ce vine...iar voi cititi...imi aduc aminte ca aceeasi ploaie ametea cu obsesiile ei vantul din ceruri...abia rimat de undeva de sus...parca isi dorea uitarea.
Si totusi...mai e si soarele sub care stam...Il vezi? Desi straluceste si te iubeste,simti ca e un strain...stiam sa iubim o dimineata pentru ca iubeam soarele.Si roua pentru ca era ploaia...chiar daca era Ploaia.Noi toti iubeam- impreuna eram Iubire...
Eram simpli...eram Apa...
Dar am uitat...Este timpul asta nebun.Tot timpul acolo.Nor prost,zi ploioasa,cafenea,oras murdar,zgomot,ciudati,nebuni,doctori cu ochelari,doctori fara ochelari,femei,ochi care sunt verzi si care nu sunt verzi dar care daca mai clipesc o data devin verzi,ochi de pisica,pisici,preferatele mele,pacienti,halate alble,ingerasi,cuvantul nu,raspunsuri la intrebari,virgule,virgule,iar virgule,nimic nou,lipsa de originalitate poate,coca-cola,pepsi cola si asa mai departe.Cafea...si totusi,poate vei dori sa devi vant...poate vei vedea ca vantul se incurca in crengi...dar totusi vei fi liber...
Atunci ne vom intalni...vei fi vantul alaturi de mine...
Dar..maine toate acestea vor fi doar o zeama de cuvinte...vor fi doar un metru cub de trairi...va fi timpul care a fugit...