cup of coffee

Am inchis fulgerul intr_o fotografie,am trantit usa mea si am plecat in oras. Sufletul meu si-a aruncat haina plina de noroi in nameti si alearga pe strazi ca un nebun.Ne-am oprit in parc ca sa isi ia haina cea noua,o haina de flori pe care primavara i-a daruit-o zambindui,ca si cand l-ar fi cunoscut...ca si cand ar fi stiut ca ii va veni.Totusi...ce rost avea sa ma indrept spre casa?...Cu soarele pe umeri si pe spatele genunchilor,cu toata inghesuiala...cu toate acestea de ce sa ma indrept spre casa?...Nu mai era nimeni pe strada...doar zgomote. Intr-un fel ciudat,enervant chiar,ma simteam bine.Si totusi...minunata mea constiinta imi dicteaza sa ma indrept catre casa..si cred ca vom cadea de acord acum...cheile se potriveau perfect in usa,gresia rece era o binecuvantare iar patul primitor.
Intr-e oameni totul e ascuns...n-o sa gasesti acolo decat momente de liniste.Sau poate un om sau doi se intampla sa ti se lipeasca de suflet.Atat.E putin.
Hai,inchide cu grija fereastra...aici e ceea ce cauti,ascuns intre filele de suflet care-ti esti tu insati...