...

Lumina ce o vezi la sfarsitul si inceputul placut al zilei,este echivalenta cu durerea in contrast cu fericirea traita pe parcurs.O inima plina,gata sa ofere si sa primeasca o varietate sclipitoare de sentimente nu poate fi niciodata pe deplin descrisa.E ca o cutie de nasturi pe care bunica ii pastreaza sau de fiecare data dupa ce ii foloseste o umple la loc.E ca o mare de oameni cu calitati si defecte de o versificatie inimaginabila,iar daca unui paraseste zona altul o completeaza...si totusi...iata-ma acum scriind desi e prea tarziu pentru regrete,saluturi sau priviri...Oare chiar esti acolo?...oare chiar ma vezi stand pe veranda si ascultand plansetul ploii?...as vrea sa fie asa....si..pana la urma...de ce sa te salvez?...de la ce sa te salvez si la ce mi-ar folosi mie asta?De la tine?Ce sa-ti fac?
Poate ar trebuii sa torn sare in apa marii ochilor tai sa plangi si tu cu lacrimi sarate...Ce copil departe esti! Sau ce mult iubesti pe altcineva!Altcineva care nu scrie despre mine...Altcineva,care poate e fericita fara nimic,doar cu tine.Sau nici pe ea nu o faci fericita?...Mai pierd din tine cand mazgalesc cuvinte scrise gresit...si dimineaca cand ma trezesc brusc si-mi uit visele printre cearsafuri...Mai pierd si timpul cu tine nu-i asa?...
Traiesti fericit sperand sa nu te supere cineva,dar nimeni nu te supara,te superi tu,doar daca iti pasa de ce vrea sa iti faca altul,si daca-i mai putin ...e tristete...Te bucuri..te faci fericit...te superi...te faci melancolic...te surprinzi...te faci curios...si totul singur!...