jurnal inocent...

Poate daca butoanele telecomenzii ar fi mers mai bine,nu ar fi trebuit sa ma perind prin toata camera ca sa parcurg intregul cd cu melodii.Renunt si las asa sa curga fara limita de minute o melodie.Destul de placuta,ce-i drept...Cred ca intotdeauna mi-au placut apusurile de soare...cred ca sunt prevestitoare de rau,pe de o parte si inceputul unei alte lumi.Perpetuu si in fiecare zi!Gust in continuare melodia dar si sucul ce vesnic ma insoteste si ma indrept spre balcon...am supravietuit ceva anisori.Hai sa vedem cum raul inlatura binele si insereaza germenul noii lumi!Si astept sa vad schimbarea...cum copacii danseaza un tango pasional de durere sfasietor de dulce pe ritmuri braziliene.
Ma intorc in camera mea si las totusi copacii in pasi de dans...camera e pustie si totusi destul de plina de obiecte nefolositoare dar utile pt niste vremuri in care nu ne vom mai alimenta decat cu amintiri...
Am inteles dupa multa vreme de trai in comun ca nimic si nimeni nu il poate schimba.Doar tu esti acela care o poate face.Decizia iti apartine.Eu sau Tu.Instinctul de modelare il detii dar nu se poate materializa oricat efort ai depune.Am inteles dupa multa vreme ca pot imbunatatii lucrurile ce tin de mine si ca nimeni si nimic nu ma poate judeca.Palma mea poate creiona silueta firava si tanara a firii mele tocmai pentru ca in mainile mele va sta intotdeauna Pamantul ce-l doresc a-l slefui.Au trecut ani fara detalii evidentiate ci doar memorabile pline de semnificatie pt a mea dezvoltare.S-au derulat role de film vechi,prafuit,roase de carii si zacute intrun cotlon al atemporalului.Au crescut copacii saditi din mladitele necesitatii noastre care s-au dezvoltat pe pamantul fertil de inocenta,daruire si incredere;au mijit primele infloriri de ramuri din seva dorintei noastre de nestapanit si s-au ratacit pe carari...atat de trist...Toate s-au prelins la vale ca o alunecare de teren...