Ce te invata nevasta

Nevasta te invata despre fericire: te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede!
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol!
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni!
Nevasta te invata despre procreere: eu te-am facut.. barbat.
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu’ aia…
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre juramant: zi, sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu…
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc.
:))

De ce uram barbatii...

De ce urâm bărbaţii? Pentru că Dumnezeu i-a ales pe ei cruce întreagă, făcând femeia, din cea mai afurisită coastă a lui Adam. De acolo ni se trage logoreea, de atunci am început să-i urâm. De ce n-a fost invers, să facă întâi femeia, apoi din coasta ei, bărbatul? Simplu. Pentru că Dumnezeu e tot bărbat.
De ce-i urâm? Pentru că se nasc misogini, chiar dacă rămân cu cordonul ombilical nerupt toată viaţa, agăţaţi de poalele mamelor. Îi urâm pentru că sunt nişte copii mari, veşnic puşi pe joacă, distraţi, dezordonaţi, iresponsabili. De câte ori n-aţi strâns, fetelor, ciorapii lăsaţi neglijent peste tot, prosopul umed, făcut cocoloş; de câte ori n-aţi pus şi strâns masa în urma lor, în timp ce dumnealor butonează telecomanda, savurând berea rece, în faţa micului ecran?Îmmm?
Aţi auzit vreodată, vreun mascul, vorbind politicos cu o femeie-şofer? Deja îi văd roşii de furie, parcă chinuiţi de constipaţie, scoţând capul pe geam, cu ochii bulbucaţi ca de melc, strigând cât îi ţine gura: ,,La cratiţă fă, nu la volan, acolo este locul tău!...sau şi mai rău, scoţând perle no haz,, cred că te-ai descurca mai bine cu schimbătorul meu de viteză, nebuno!''. Şi-atunci, să nu-i urăşti?
Îi urâm pentru că sunt afemeiaţi, veşnic bălind după fofoloance. Câţi dintre ei nu şi-au râs în barbă, înainte de a intra pe terenul alunecos, spunându-şi în gând: primeşte-o Doamne şi p-asta! După ce şi-au depus icrele, lasă femeia, ca pe o păpuşă gonflabilă, cu ochii pironiţi în tavan, pentru că nu le pasă.
Îi urâm pentru că susţin că şi-au nenorocit viaţa însurându-se. Fac pe victimele, de parcă ei ar purta în pântec copilul, i-ar da naştere şi l-ar creşte,de parcă ei ar fugi, după opt ore de muncă, la piaţă, să facă cumpărăturile, apoi ar veni acasă şi epuizaţi s-ar apuca să gătească; se plâng, de parcă ei ar face menajul, iar noaptea ar fi obligaţi, după atâta muncă, să-şi facă şi datoria de soţie; se plâng de parcă ar fi obligaţi să suporte râgâielile şi vânturile puturoase, aşa cum suportă o femeie. Şi să nu-i urâm?
În sfârşit, îi urâm pe nemernici, pentru că ei, bărbaţii, sunt cei mai buni creatori de modă, cei mai buni hair-stylişti, cei mai buni bucătari, cei mai buni scriitori şi poeţi, să-i urâm fetelor, din tot sufletul, pe toţi, pentru că...la dracu...II IUBIM ATAT DE MULT...

Am invatat....

am citit candva asta...si cine as scris...a avut dreptate dupa parerea mea....



Am invatat ca e mai important sa tii minte un sentiment decat sa-l uiti...
Am invatat ca daca te certi cu cineva,nu inseamna ca nu iti e prieten...
Am invatat ca e foarte usor sa pleci si sa inchizi usa dupa tine,dar e mai corect sa ramai...
Am invatat ca orice suflet care iti e aproape intr-o despartire te iubeste mai mult decat acel suflet care te-a lasat...
Am invatat ca pentru a evada nu-ti trebuie tancuri,ci niste aripi.
Am invatat ca nimeni nu ia deciziile,ele se iau singure.
Am invatat ca,fara sa vrei,poti calca pe multe inimi...
Am invatat cat de neadevarata e zicala:"toate la timpul lor"
Am invatat ca aparentele intotdeuna mint..


Am invatat ca oameni nu invata niciodata din greseli
Am invatat ca unii oameni prefera sa te uite decat sa te iubeasca.
Am invatat ca numai un prieten adevarat isi cere scuze cand defapt tu i-ai gresit..
Am invatat ca cel mai important lucru e vazut doar de cei orbi.
Am invatat ca visele sunt defapt carti de povesti in care se explica sentimentele.
Am invatat ca ochii negrii plang cel mai mult
Am invatat ca viata e lunga.
Am invatat ca puritatea unui om se arata numai cand e inconjurat de impuritati.
Am invatat ca orice clipa isi are invatatura

Am invatat ca cei duri sunt cei mai slabi.
Am invatat ca daca vrei sa pleci,trebuie sa stii unde vrei sa ajungi
Am invatat ca nu e un pacat sa visezi
Am invatat ca multe lacrimi se prapadesc cand esti fericit
Am invatat ca daca iti faci un prieten iti asumi riscul de-a plange dupa el

Am invatat cum sa mint.
Am invatat ca intotdeuna un prieten adevarat te crede,chiar daca stie ca minti
Am invatat ca prostia e exprimata prin numarul de lacrimi varsate la fericire.


Am invatat ca nu exista oameni slabi de inger,ci oameni fara inger.

Am invatat ca daca vei parasi pe cineva,te vei intoarce candva..
Am invatat ca intotdeuna victima si criminalul sunt prieteni
Am invatat ca orice vis frumos se termina odata si-odata.

sa fiu....

Uneori as vrea sa fiu doar o pala suava de vant prin parul celor dragi, sa le ating inimile,sa ii alint si apoi sa plec mai departe lovindu-ma razbunator de crengile copacilor.
Sa pot sa trec prin ziduri,si sa patrund in sufletul si celor mai rai tirani.
Sa pot sa dau jos,cu puterea mintii,palariile domnisoarelor,sau sa pot sa invart vreo moara..
Sa zbor unde vreau eu,si sa mor cand Soarele rasare,apoi sa reinvii in toamna..
Sau as putea fi doar un fir de iarba,proaspata si atat de mult asteptata…sa reinvii in fiecare primavara si sa le redau tuturor zambetele si onoarea.
Sa pot sa ma bat cu zapada,care ma acapareaza,stiind ca va veni timpul cand ea nu va mai exista.
Sa ma innec in fiecare dimineata in roua si sa seman cu alte mii de fire,pentru a ma putea ascunde mai usor,sau sa pot profita de faptul ca nu trebuie sa-mi mai fac griji pentru silueta mea.
Si….as vrea sa fiu si un fulg de nea,sa vad cerul,sa zbor prin aer,si sa impart bucurie prin toate partile lumii, iar cu putin noroc sa fac parte dintr’un om de zapada,sau sa ma topesc pe fruntea unui copil nevinovat.
Sa cad incet,pe varful unui munte, in gradina vreunui necajit,sau poate voi cadea pe o masina si dimineata voi fi omorata de vreun om de se grabeste.
De-as fi o floare,m-as naste doar o buruiana,iar toti din jur m-ar privi cu dispret,iar in timp ma vor rupe si ma vor duce drept cadou la vreo fiinta draga.
Si poate voi suferi ca nu m-am nascut nufar,fara sa stiu ca sunt un boboc de crin.
Si din nou m-as naste si-as muri,si-as reinvia din nou si din nou in mai,intr-o gradina sau poate intr-un ghiveci pus la geam;si voi avea un infinit de vieti.
Sau as putea fi un sunet,sa ies din gura unui tenor,sa mor in urechile milioanelor de spectatori care au venit cu o pasiune greu de imaginat doar pentru a ma auzi.
Sau poate voi avea norocul sa fiu vreun tril maret al vreunei privighetoare ce canta intr-un colt de Rai,sau intr-un vcotl de Iad..
Sa ma popag in toate partile lumii si sa aduc fericire sau macar un zambet pe chipurile incruntate.
Sau un stejar..mandra,sa fiu sanatoasa si invidiata de toti oamenii nepasatori si lipsiti de putere.
Sa fiu casa pentru vant si pentru toate creaturile inaripate,si pentru ganduri si pentru ingeri.
Sau as putea fi un culcus pentru oamenii pe care ii prinde furtuna pe strada,si astfel imi voi umple inima cu bucurie si lacrimi marete.
Sau..as mai putea fi un nor albastru,sa vad intreaga lume in sublimul ei,sa iau diferite forme sis a ma las pozata de piesagisti sau de turisti.
Sa pot sa ma lupt cu norii de furtuna pentru a nu se enerva pe omenire,si cu drag sa ma zbat intre Rai si Pamant.
Sau sa ma imprastii pe tot Cerul,sis a las avioanele sa ma impunga si sa se minune de febletea mea.
Sau cateodata sper sa fiu o stea,ceva mai mult de o forma cu cinci sau sase colturi asezate pe hartie.
Sa luminez acolo sus pentru un suflet,iar cand el vine spre mine sa ma sting pentru totdeuna.
Dar,fiind o stea,cred ca ma voi stinge inainte ca sufletul pe care il reprezint sa vina,caci as vedea atata ura si atata necaz..
Si poate ca dragostea ar fi singurul lucru pentru care as continua sa staluesc si sa ma las dezbracata de astronomi.
Sau poate..voi fin u gram de pamant…
As fi prietena cu morcovii,iar ei mi-ar povesti cum e lumea de afara.
Daca as fi o palma de pamant,as fi scoasa,cu ajutorul norocului,la suprafata de vreun plug,si asa voi fi fericita; pe patul de moarte,sa descopar sis a iubesc tot ce astazi imi pare plictisitor.
Sa pun pasiune in orice miscare sau in orice pas m-ar misca putin mai incolo,crezand,in mintea mea de gram de pamant,ca am fost mutate intr-o alta lume,incercand sa o descopar si sa o inteleg din nou.
Si as avea un singur motiv sau o singura cauza pentru care as muri,numai daca m-ar calca si m-ar ingramadi impreuna cu celelalte grame de pamant un adolescent doar pentru a lasa o urma de picior in pamant pentru a putea fi urmarit de adevarata sa dragoste.

Asteptare...

Cu ochii mici si umezi de copil speriat şi nasul cârn lipit de fereastra ingheţată privea afară. Nu se aştepta să vină... De altfel niciodată nu i s-a îndeplinit vreo dorinţă. Simţea că era de datoria ei să aştepte şi aşteptarea o făcea să radieze. Nu ştia ce e dragostea. De câte ori venea vorba de ea se ascundea după degetul arătător de la mâna dreaptă. Mereu mâna dreaptă... Norocul ei că încăpea acolo şi nimeni nu o vedea roşind. Era aşa frumoasă când roşea! Dar ea nu ştia, mititica. Îl toooot aştepta pe El să vină şi să o înveţe să iubească pentru a putea ieşi de după deget-degetul arătător de la mâna dreaptă- şi atâta tot. După ce-şi va umple buzunarele cu iubirea lui-pentru că nu se mulţumea cu o fărâmă-El putea să plece de unde a venit. Cât de mult o încânta gândul de a băga mânuţa-i mică în iubire... şi să scoată câte puţin atunci când are nevoie. Dar curând avea să afle că iubirea nu se ţine în buzunar. Până atunci îl aştepta...
Dar de ce să vină un El şi nu o Ea? De ce îşi putuse ea închipui, copila, că dragostea e asociată cu un El? Dar nu se putea gândi decât la un El... aşa era firesc. Bine, atunci. Să vină un El. Păi şi cum o să ştie El să vină? Doar n-a dat anunţ la nici o gazetă, nu a trimis nici o scrisoare, nu a spus nimănui că-l aşteaptă. Prostuţa... Şi pe unde o să vină? O să intre aşa, pur şi simplu, pe portiţa din faţă? Nuuu... dacă-l vede mama? Mai bine îi lasă un bilet să sară gardul din livadă şi să-i arunce cu pietricele în geam. Aşa citise ea undeva... Şi cu ce va fi îmbrăcat? Cu costumul de duminică mai mult ca sigur. Doar nu vi să-i dai iubirea unei fete în pantaloni de pijama. Şi în ce o să o aducă? În ce o să ţină iubirea? Asta da problemă... Ei, cum în ce? Într-un săculeţ ca cel dintre rufele mamei. Mereu a bănuit că acolo îşi ţine mama iubirea... printre haine. Aşa o poartă în fiecare zi. Dar ce mai contează toate astea? El oricum o să vină, o sa-i dea săculeţul cu iubire şi o să fugă. Ce atâtea întrebări? Dar nu se putea abţine să nu se întrebe cum o să arate. Cum o să arate cel care îi va dărui ei iubirea? Trebuia să-l aştepte...