strop de ploaie

Cu exceptia acelor cateva zile calduroase de saptamana trecuta,ploaia continua sa starneasca discutii la cafeneaua din colt unde stateam sorbind dintr-o cafea fierbinte,cu o aroma inconfundabila de caramel.Din locul meu se putea observa agitatia frenetica si stropii de ploaie ce se alungeau pe fereastra.Prin ei,se zareau forme nedeslusite,siluete ce se miscau cu gratia unei clipe.Difuzele scene incolacite pe pavaj imi aminteau de nebunia de scene insiruite undeva,intr-un ungher al mintii,pitite dupa cateva decoruri.Amintiri ce se zbateau pe marginea canii de cafea alunecat din cand in cand in lichidul cald si dulce.Umbra linguritei ancorata intre ieri si maine aluneca pe servetelul de sub cana.Nimic nu parea la fel si totusi era ca un deja-vu.
Din spate un ras infundat in intentia de a-mi coplesi auzul.O aprobare vertiginoasa si o tuse seaca.Lingurite lovinduse de cana,lichid fierband in ibric,fosnaieli aprinse,capace inchise.Sorb adanc din cafea...cateva note muzicale...
Si din nou decorul...
Amestec incet incet in cafea,auzind cum lingurita atinge sunetul taios al peretilor canii.Ma uit din nou pe fereastra si in incalceala de imagini suprapuse peste scena goala ma deruteaza..si ma duc cu gandul la cartile de joc prinse de spita unei biciclete in mers...
Cafeaua sa terminat...era timpul sa plec...am mers fara graba prin ploaie.Picaturile care imi cadeau pe corp imi ofereau speranta,o racoare linistitoare pentru suflet. Ador ploaia...privesti cum plange cerul si iti doresti sa nu se opreasca...totodata acesta iti ofera o atmosfera de mister combinata cu tunete si ploaie si sunt perfecte pentru libertatea interioara pe care o crezi uitata.
Imi place la fel de mult sa adorm cand ploua.Zgomotul unic al ploii imi ofera o liniste suprema.Am avut o noapte atat de linistita incat mi-a parut rau cand soarele a rasarit infierbantat.
Gustul si mirosul de ploaie sunt altfel de fiecare data,mereu diferite...dar totusi la fel.