cup of coffee

Deci sa va spun de la inceput...n-am nici o ciorna si diacriticile ma omoara cu zile.Sper sa imi pot continua depanarea amintirilor fara sa dau apa la scoareci,caci atunci adio,mai rad de mine...si prietenii mei.Si cum va spuneam...printre mii de lacrimi lacrimi inghitite in timpul celor mai frumosi ani ai vietii... inteleg ca trezirea din ameteala oferita de impresiile iubirilor... trebuie controlata cumva... de ratiune...
Am scris si am si vorbit de cate ori am avut ocazia... frumos despre iubiri!
Numai ca iubirile, reusesc cateodata sa rasuceasca cutitase taiose in inima, pana la-nsangerare... de parca locul lor n-ar fi fost niciodata acolo...
Si tu suspini in taina, si mori incet pentru ca n-ai avut curaj sa te opresti cand parintii si prietenii tai se topeau privindu-te pe tine: victima iubirii tale...
Nici nu sti cate grseli ai facut! Oricum, si-acum "EL" iti reproseaza in continuu ca esti de vina tu... ca a facut totul ca tu sa fii fericita...

Si DA! Tu ai gresit... pt ca l-ai lasat la infinit sa faca ce vrea... si bun si rau...

De cate ori ti-ai promis ca vei pleca definitiv? De-atatea ori te-ai mai mintit odata... De cate ori ai jurat cu ochii imbibati in lacrimi ce-ti inundau privirile cuminti... ca n-ai sa treci si de-asta data? ...
De ce ti-era teama din nou, cand nu iubeai intaia oara?

De ce... cand stii atat de bine ca tot ce vrei tu pe lumea poate fi al tau doar pt ca... VREI TU?
De ce-ai ramas... de ce-ai plecat abia acum... ?
Dar... daca nu plecai nicicand? ...

Ce bine te gasesc azi!!
Ce bine ca s-a luminat aleea... aleea aceea pe care ai calcat-o cu talpile goale de-atatea ori... alergand nebuna de teama pasilor lui ce te-ajungeau din urma...

Ce bine ca ti-ai limpezit ochii, de asta data cu lacrimi de fericire... cand atat te-au usturat sarmanele boabe de roua... fierbinti de durere, care parca te implorau sa le mai lasi in pace, in miez de noapte si-n zori de ziua...

Atata nebunie ai adunat in jurul tau...

Dar totusi azi, cu zambet strengaresc si ochi nelinistiti de felina...ai inteles cat AI GRESIT!!!

Ce bine-ti sta cu zambetul acela larg... cu care luminai casuta ta... straduta ta... inimile celor dragi... Ce bine-ti sta!!! ...
Incepi sa fii iar tu... si culmea: nici tu nu crezi!!!Si n-ai mai plans...
Poate ca timpul ce sa scurs te-a facut sa te maturizezi si vor vre ala insistentele sufletului...acum, usurat, sa te mai lase putin copil...